Laptele de capra ca un fel de miracol

Laptele de capră, ca un fel de miracol

Laptele constituie principala producţie a caprelor, având o compoziţie asemănătoare celui de vacă, cu precizarea că particulele de grăsime ale căror dimensiuni nu depăşesc 4 microni îl fac mai uşor digestibil şi îi conferă un gust specific, deosebit de plăcut.

În primul rând, valoarea nutritivă

Însuşirea cea mai importantă a laptelui de capră este aceea că, sub acţiunea sucului gastric, în special a enzimelor proteolitice, proteinele coagulează sub formă de fulgi, fiind uşor asimilate de către vilozităţile intestinale, în timp ce glucoza şi lactoza îi conferă o valoare nutritivă superioară. De asemenea, laptele de capră este mai bogat decât cel de vacă în calciu, fosfor, potasiu, magneziu, acid citric, cobalt.

Acest lapte conţine cantităţi importante de vitamine – B1, B2, C şi A – dar mai puţin colesterol decât laptele de vacă.

Este bine să fie băut când este în stare crudă, pentru valorificarea integrală a tuturor componentelor, îndeosebi a enzimelor. Având în vedere cele expuse, este lesne de înţeles faptul că laptele de capră este nu numai un aliment complet, dar şi un medicament preventiv şi curativ, ieftin şi la îndemâna tuturor, fiind recomandat pentru copii, bătrâni şi bolnavi. Consumul laptelui de capră, brânzeturilor şi produselor acidulate obţinute prin procesare creşte imunitatea organismului, înlăturând oboseala după o perioadă de efort intens, menţine nivelul hipertensiunii în limite normale şi previne îmbătrânirea.

Hrana şi igiena

Pentru obţinerea unui lapte igienic, cu însuşiri organoleptice deosebite şi cu o încărcătură microbiană redusă, trebuie respectate reguli privind igiena corporală a animalelor şi a adăpostului, precum şi igiena mulsului. La noi, cu mici excepţii, din cauza costurilor ridicate a instalaţiilor de muls, se practică mulsul manual al caprelor, ceea ce presupune, pe lângă igiena animalelor (ţesălare, periere, tăierea unghiilor, etc.), igiena vaselor de muls şi igiena mulgătorului.

Pentru obţinerea unui lapte de capră igienic trebuie avute în vedere nu numai mulsul, rasa şi vârsta animalelor, ci şi furajele pe care le administrăm, în sensul că unele dintre acestea pot influenţa negativ gustul, aroma şi culoarea laptelui. De aceea, se va evita hrănirea caprelor cu furaj murat sau cu borhoturi alterate, mucegăite sau contaminate cu bacterii. Consumul de varză, napi, muştar dă laptelui un gust aspru, amar, în timp ce usturoiul sălbatic şi genţiana dau miros şi gust specific, iar floarea-soarelui îi conferă un miros şi un gust răşinos.

În concluzie, calitatea laptelui de capră depinde în cea mai mare măsură de crescător, care trebuie să participe direct la procesul de obţinere şi valorificare a laptelui prin aplicarea tuturor măsurilor organizatorice, igienice, şi tehnologice adecvate pieţei laptelui şi a produselor obţinute din acesta.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010